Situaţia contribuabililor români care nu vor dori să accepte cardurile de sănătate biometrice. Interpelare adresată D-lui. min. Attila Cseke

Către: MINISTRUL SĂNĂTĂŢII
Dl. Attila Cseke

De la: Deputat Carmen Axenie




Referitor la: situaţia contribuabililor români care nu vor dori să accepte cardurile de sănătate biometriceStimate Domnule Ministru,

Mulţumindu-vă pentru răspunsul acordat la întrebarea precedentă, revin cu o întrebare la solicitarea multor cetăţeni din colegiul meu. Dumneavoastră aţi anunţat de curând că cetăţenii români vor trece din ianuarie 2011 la sistemul de coplată şi că vor trebui să primească, ca modalitate de identificare, un card de sănătate cu cip. Cunoaşteţi cu siguranţă cât de sensibil este acest subiect în România recentă.

În consecinţă, vă rog să răspundeţi la următoarele întrebări:

Contribuabilii români care nu vor accepta cardurile cu cip, din motive personale, în ce fel vor putea fi serviţi de sistemul medical? Nu vor fi nedreptăţiţi, dacă vor fi respinşi din spitale, în condiţiile în care plătesc contribuţiile la zi?

Aşteptăm răspuns oral şi scris.


Cu respect,
Deputat Carmen Axenie
14.09.2010

"Să nu punem, din pricina crizei, valoarea omului sub valoarea banului", deputat Carmen Axenie

Cu ocazia sărbătorii Sfintei Cruci (14 septembrie) am considerat bine venite câteva cuvinte despre starea politicii din România, privită din perspectiva moralei creștine. Declarația pe care am susținut-o în Parlamentul României am numit-o
"Despre morala fiecărei zile în politica românească"

Redau textul integral:

"După cum bine ştiţi, astăzi, creştinii ortodocşi s-au strâns la chemarea Bisericii pentru a fi laolaltă la sărbătoarea Înălţării Cinstitei Cruci. Această sărbătoare, care se ţine încă din secolul al IV-lea, ne reaminteşte că, în viaţa aceasta, ajutorul lui Dumnezeu este fundamental, fie că eşti împărat, fie că eşti un om simplu. Dar, pe lângă aceasta, ne mai spune ceva, anume că noi înţelegem purtarea de grijă a lui Dumnezeu abia atunci când, în momente cruciale, socotind epuizate modalităţile omeneşti de a ieşi din impas, ridicăm ochii şi inimile spre cer. Ne facem semnul sfintei cruci şi ne întărim, ne liniştim şi căutăm să privim lucrurile cu mai multă răbdare şi înţelepciune.

Acolo, în biserici, semenii noştri se roagă pentru noi astăzi ca să le fim de folos lor şi copiilor lor, adică prezentului şi viitorului acestei ţări. Cu acest gând al recunoştinţei faţă de aceste fapte bune, doresc să vă spun astăzi câteva cuvinte.

De la primul legislativ al României postdecembriste şi până astăzi, parlamentarii au iniţiat şi votat mii şi mii de legi. Socotesc că nimeni dintre noi nu am putea cuprinde dintr-o privire acest uriaş mozaic al legilor. Noi, parlamentarii români, am încercat să îmbunătăţim multe situaţii de-a lungul anilor. De multe ori nu am reuşit aceasta. Drumul de la bunele intenţii până la realizarea lor a fost deseori presărat cu fel de fel de obstacole. Dar alteori, şi faptul acesta l-a sesizat în multe rânduri poporul care are lumina credinţei şi arta măsurii, anumite legi nu s-au articulat cu morala creştină. Aceasta din urmă evidenţiază întotdeauna valoarea persoanei umane şi frumuseţea traiului în comun, după modelul vieţii creştine.

Am auzit cu toţii de-a lungul acestor ani cuvinte aspre, dar adevărate la adresa Parlamentului: "Faceţi politică fără Dumnezeu" sau "Nu vă mai interesează de cei care v-au ales". Cum putem să îi convingem pe cei care ne spun acestea că le vrem binele, când noi legalizăm vânzarea drogurilor, discutăm legalizarea prostituţiei, a vrăjitoriei, a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, a obligativităţii de a trăi într-o societate a suspiciunii şi a monitorizării totale a celuilalt? Oare nu sunt acestea legi care bulversează societatea? Parcă îi şi aud pe unii care vor spune: "România modernă trebuie să se schimbe la faţă, cu orice risc, cu orice preţ. Să lăsăm în urmă cadavrul societăţii tradiţionale şi să ne aruncăm fără zăbavă în valurile viitorului".

Stimaţi colegi, să nu uităm cumva ceea ce poporul ştie foarte bine. România a fost, este şi trebuie să rămână o ţara creştină pentru ca şi ajutorul lui Dumnezeu să rămână cu noi. Voi încheia cu un exemplu din parlamentul colegilor noştri din Israel. A doua zi după ce s-a votat legea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, un mare cutremur a zguduit Ţara Sfântă. Atunci, un parlamentar a urcat la tribună şi a spus: "Am păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi El ne-a dat un semn pe măsură".

Să învăţăm din toate acestea şi să nu punem, din pricina crizei, valoarea omului sub valoarea banului".


ALTE DECLARAȚII
http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.lista?idv=5443&leg=2008&topic1=1

"Voi relua problema învățământului acasă în aceste săptămâni pentru că nu mi se pare o solicitare excentrică a cetățenilor", deputat Carmen Axenie

M-am gândit pe perioada vacanței parlamentare la această chestiune a învățământului acasă și la cum am putea soluționa cererea a mii de familii de la noi. Legea învățământului nu a ieșit încă din Parlament și chiar dacă ar fi ieșit, experiența ultimilor 20 de ani ne arată că toate legile au fost perfectibile. Voi relua problema învățământului acasă în aceste săptămâni pentru că nu mi se pare o solicitare excentrică a cetățenilor români. Dimpotrivă. Am citit cu plăcere un articol recent realizat într-o manieră interactivă despre școala de stat și cea de acasă. Vi-l recomand și dvs. Am reținut cuvintele tânărului istoric, dl Mircea Platon, cu care am concordat pe această și cu care doresc să închid aceste fraze:

"Școala de acasă e redescoperirea învățământului la scară umană, un refuz al modului în care sunt “procesați”, pe bandă rulantă, elevii de azi. Școala de acasă nu crează consumatori și nici rotițe ale sistemului, ci oameni care pot sta pe propriile picioare, educați să fie liberi și responsabili. "

Articolul la care mă refer poate fi găsit la adresa:
http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html

Date oficiale din Raportul semestrial de activitate parlamentară: decembrie 2009-iunie 2010